Noi cercetări arată adevăratul vinovat pentru declinul mamiferelor gigantice

Timp de mulți ani, oamenii de știință au dezbătut dacă declinul mamiferelor gigantice din ultimele câteva mii de ani a fost provocat de activitatea umană sau de schimbările climatice. Un nou studiu realizat de Universitatea Aarhus (Danemarca) confirmă că schimbările climatice nu pot fi explicația.

Cu aproximativ 100.000 de ani în urmă, primii oameni moderni au emigrat masiv din Africa. Aceștia s-au dovedit a fi remarcabili în adaptarea la noi habitate, stabilindu-se în aproape orice tip de peisaj, de la deșerturi la jungle și până la taigaua înghețată din nordul extrem.

• Holera, „mirosul morții” și Nicolae Iorga
• Cum a intoxicat propaganda nazistă România

Succesul lor a derivat, în parte, din abilitatea umană de a vâna animale mari. Cu tehnici ingenioase de vânătoare și arme special construite, oamenii au perfecționat arta uciderii chiar și a celor mai periculoase mamifere.

Au cauzat oamenii declinul mamiferelor gigantice?

Cu toate acestea, succesul remarcabil al strămoșilor noștri a avut consecințe asupra altor mamifere mari. Este bine cunoscut faptul că numeroase specii mari au dispărut în timpul colonizării mondiale de către oamenii moderni. Acum, o nouă cercetare de la Universitatea Aarhus dezvăluie faptul că mamiferele mari care au supraviețuit au experimentat, de asemenea, un declin dramatic.

Prin studierea ADN-ului a 139 de specii vii de mamifere mari, cercetătorii au arătat că abundența aproape tuturor speciilor a scăzut semnificativ acum aproximativ 50.000 de ani. „Am studiat evoluția populațiilor de mamifere mari în ultimii 750.000 de ani. Pentru primii 700.000 de ani, populațiile au fost destul de stabile, dar acum 50.000 de ani, curba a fost întreruptă, iar populațiile au scăzut dramatic și nu s-au mai recuperat”, a declarat Jens-Christian Svenning, profesor la Aarhus University și inițiatorul studiului.

Dezbaterea cu privire la ce anume a determinat declinul mamiferelor gigantice în ultimii 50.000 de ani a fost în centrul atenției oamenilor de știință timp de decenii. Există două tabere principale de opinie: unii cred că fluctuațiile rapide și severe ale climei sunt principala explicație, în timp ce alții consideră că prevalența oamenilor moderni (Homo sapiens) este cauza.

Ce dovezi există?

Până acum, unele dintre cele mai importante dovezi în dezbatere au fost fosilele din ultimii 50.000 de ani. Acestea arată că extincția selectivă puternică a mamiferelor mari în timp și spațiu corespunde aproximativ cu răspândirea oamenilor moderni în întreaga lume. Prin urmare, extincția animalelor nu poate fi legată de schimbările climatice. Cu toate acestea, dezbaterea continuă.

Noul studiu prezintă date complet noi care aruncă o nouă lumină asupra dezbaterii. Prin analizarea ADN-ului a 139 de mamifere mari vii, specii care au supraviețuit fără a deveni extincte în ultimii 50.000 de ani, cercetătorii arată că populațiile acestor animale au scăzut și ele în perioada respectivă. Acest declin pare să fie legat de răspândirea oamenilor și nu de schimbările climatice, notează Phys.org.

În ultimii 20 de ani, a avut loc o revoluție în secvențierea ADN-ului. Cartografierea întregilor genomuri a devenit ușoară și ieftină, iar ca rezultat, ADN-ul multor specii a fost cartografiat. Genomurile mapate ale speciilor din întreaga lume sunt accesibile gratuit pe internet, iar acestea sunt datele pe care grupul de cercetare de la Universitatea Aarhus le-a utilizat.

„Am colectat date de la 139 de mamifere mari vii și am analizat volumul enorm de date. Sunt aproximativ 3 miliarde de puncte de date pentru fiecare specie, așa că a durat mult timp și a fost nevoie de multă putere de calcul”, a explicat Juraj Bergman, profesor asistent și cercetător principal al noului studiu.

Declinul mamiferelor gigantice, studiat folosind specii existente astăzi

Mamiferele mari examinate în studiu sunt toate specii existente astăzi, incluzând elefanți, urși, canguri și antilope, printre altele. Deși pe Pământ există aproximativ 6.399 de specii de mamifere, cele 139 de specii de megafaună existente au fost selecționate în acest studiu pentru a testa modul în care populațiile lor au evoluat în ultimii 40.000 până la 50.000 de ani, perioadă în care animalele mari similare au dispărut.

Mărimea populației de elefanți nu este singurul aspect care afectează numărul de mutații. Dacă zona în care trăiesc elefanții se usucă brusc, aceștia sunt supuși presiunii, ceea ce afectează compoziția mutațiilor. Același lucru se aplică dacă două grupuri izolate de elefanți se întâlnesc și își amestecă genele.

Despre rezultate, Juraj Bergman a explicat că „doar 10% din genomurile mamiferelor constau în gene active. O presiune mare de selecție din mediu sau migrație va duce în primul rând la mutații în gene. Celelalte 90%, pe de altă parte, sunt mai neutre”.

„Așadar, am examinat mutațiile în acele părți ale genomului care sunt mai puțin susceptibile la mediu. Aceste părți indică în primul rând ceva despre mărimea populației de-a lungul timpului”, a continuat Bergman.

Dezbaterea continuă

Deși multe dezbateri s-au concentrat în jurul lânii mamutului în ceea ce privește cauza pentru declinul mamiferelor gigantice, acesta este un exemplu nepotrivit din cauza faptului că majoritatea speciilor de megafaună dispărute erau asociate cu climatul temperat sau tropical, după cum explică Jens-Christian Svenning.

„Argumentele clasice pentru climă ca model explicativ se bazează pe faptul că lâna mamutului și alte specii asociate cu așa-numita „stepă a mamutului” au dispărut odată cu topirea gheții și dispariția habitatului. Acesta este în principiu un model explicativ nesatisfăcător, deoarece majoritatea speciilor de megafaună dispărute din acea perioadă nu trăiau deloc în stepa mamutului”, spune el.

„Ele trăiau în regiuni calde, precum pădurile temperate și tropicale sau savane. În studiul nostru, arătăm, de asemenea, o scădere abruptă în această perioadă a populațiilor multor specii de megafaună care au supraviețuit și provin din toate felurile de regiuni și habitate”, adaugă cercetătorul.

Deși dezbaterea nu a fost încă încheiată, Jens-Christian Svenning găsește dificil să vadă cum ar putea continua argumentele în favoarea climatului ca explicație. „Pare de neconceput să găsim un model climatic care să explice cum, pe toate continentele și în grupurile de animale mari, au avut loc extincții și declinuri continue în ultimii aproximativ 50.000 de ani. Și cum această pierdere selectivă a megafaunei a fost unică în ultimii 66 de milioane de ani, în ciuda unor schimbări climatice uriașe”, spune Svenning.

„Având în vedere datele bogate pe care le avem acum, este, de asemenea, dificil să negăm că, în schimb, este vorba despre răspândirea oamenilor din Africa și creșterea ulterioară a populației lor”, concluzionează omul de știință.

Descoperirile au fost publicate în revista Nature Communications.

Vă recomandăm să citiți și:

Pinguini mumificați de acum 5.000 de ani, găsiți în Antarctica

Fram, expediția victoriană la Polul Nord care a schimbat tot ce știam până atunci

O rocă cu gravuri ciudate este o uriașă „hartă de comori”, spun arheologii

Secretul toxic al Mona Lisei. Ce au găsit cercetătorii în celebrul tablou?